Concert simfonic dedicat Zilei Naționale a României

Joi, 1 decembrie, începând cu ora 19.00, la Cercul Militar, situat pe B-dul Decebal nr. 19, melomanii sunt invitați la un concert simfonic care îi aduce în premieră la Arad pe dirijorul Giorgio Marini și pianistul Carlo Levi Minzi, într-o primă conlucrare cu ansamblul simfonic al Filarmonicii.

Alături de Uvertura Creaturile lui Prometeu op.34, Concertul nr. 5 în mi bemol major op.73, Imperialul, una dintre cele mai strălucitoare partituri ale perioadei mature de creaţie beethoveniană şi cel mai avangardist concert instrumental al începutului de secol XIX, iniţiază prima seară de muzică clasică a lunii decembrie. Creionat după reţetele audiţiilor tradiţionale, evenimentul dedi­cat Zilei Naţionale a României este un splendid medalion Ludwig van Beethoven, un concept repertorial care evidenţiază odată în plus darul extraordinar al „Titanului de la Bonn”, cel care l-a făcut să fie aclamat deopotrivă ca pianist virtuoz şi compozitor.

Simfonia a VII-a în la major op. 92 este ópusul care întregeşte după pauză tabloul perioadei gândirii sale inovatoare, un interval convenţional, cu o perspectivă asupra anilor 1800-1814, cărora seara de 1 Decembrie 2016 li se dedică în totalitate.

 .

Ansamblul Johann Strauss revine la Arad

Muzicienii austrieci, supra­nu­miți de presa internațională „Regii Valsului”, vor fi prezenți la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, în 16 decembrie, începând cu ora 19.00.

Farmecul incontestabil al acestui ansamblu stă în pa­­siunea de a reda sunetul pur vienez. Pentru a se apropia cât mai mult de culoarea autentic straussiană, muzicienii concertează în stilul Stehgeiger. Acest lucru se referă la dublul rol al concertmaestrului, el fiind, în același timp, și dirijor și solist. Această tehnică a fost folosită de Johann Strauss cu scopul de a sparge barierele dintre orchestră și public. Dirijorul an­samblului, Russell McGregor, o prezență plină de fascinație și magnetism, nu a dezamăgit niciodată exigența publicului roman. Vioa­ra la care cântă a fost fabricată în anul 1697 de către Carlo Giuseppe Testore, aceasta fiind „sora mai mică” a celebrei viole a lui Wolfgang Amadeus Mozart.

Johann Strauss Ensamble reunește unii dintre cei mai talentați muzicieni ai Austriei, rețeta succesului lor fiind calitatea incontestabilă a actului artistic, precum și ușurința de a se conecta cu publicul.

Regii Valsului vă invită să vă rezervați cele mai bune locuri pentru a întâmpina magia sărbătorilor de iarnă, invocată de ritmurile lui Strauss.

.

Magda Catone și Marius Bodochi sunt „Părinți teribili”

Cinematograful Dacia găzduiește miercuri, 7 decembrie, începând cu ora 19.00, spectacolul „Părinți teribili”, de Jean Cocteau, în regia Dianei Lupescu.

,,Părinţi teribili” este o comedie savuroasă în care se vorbeşte despre relaţiile dintre generaţii în cadrul unei familii cu o concepţie tradiţională. Când Michel, ajuns la douăzeci şi doi de ani, le spune părinţilor că e îndrăgostit, Yvonne, mama lui, intră în panică, simţind că îşi va pierde copilul iubit, aflat în centrul vieţii ei; tatăl, Georges, se sperie pentru că el depinde financiar şi „emoţional” de Léonie, mătuşa tinerei Madeleine. Léonie înţelege să coopereze la separarea tinerilor şi aranjează o întâlnire în apartamentul fetei, iar în urma unei abile „manevre” a lui Georges şi a aliatei sale, lucrurile se aranjează. „Există scrieri excepţionale ale secolului al XX-lea, piese scrise impecabil, care conţin o poveste cu conflict puternic, piese care s-au jucat, cu deosebit succes, în toată lumea. Unul dintre asemenea texte este și Părinţii teribili de Jean Cocteau. Este o poveste tulburătoare, des­pre viaţă şi moarte, despre legătura dintre părinţi şi copii (o relaţie la limita patologicului), într-un spectacol în care râsu’-plânsu’ e mereu prezent. Comicul şi tragicul sunt atât de bine întreţăsute, încât hohotele publicului se transformă în fior de emoţie, aproape de lacrimă” – spun criticii de teatru.

În distribuție regăsim nume mari ale scenei teatrale ro­mânești: Marius Bodochi – Georges, Silviu Biriș – Michel, Magda Catone – Yvonne, Raluca Grosu -Madelaine și Diana Lupescu – Leoni.

Corina Huţan

 

Aspecte privind structura jocurilor tradiţionale din Tauţ şi Minişel

De la jucăuşul Ioan Mureşan din Minişel ce dispune de o măiestrie interpretativă deosebită am reuşit să identific peste 30 de figuri de joc precum şi variante ale acestora.

Elementele cinetice predominante la Ardeleana din Minişel sunt: plimbări bilaterale, paşi tropotiţi şi pinteni, învârtiri în perechi, întoarceri pe sub mână, treceri ale fetei în jurul băiatului.

În aceste localităţi situate în zona montană, învârtirile în perechi sunt mai simple, executându-se pe 8 măsuri muzicale.

Atât motivele coregrafice cât şi cele muzicale se organizează în general pe câte două măsuri, schemă pe care se debitează şi strigăturile hepta şi octo-silabice.

Jocul se desfăşoară în perechi în şir şi liber pe suprafaţa de joc.

Plimbările bilaterale sunt lungi cu predominanţă a paşilor tropotiţi. În cadrul acestor forme de mişcare apar paşi încrucişaţi la spate după cum se va observa din partiturile coregrafice descrise mai jos.

Remarcăm aici o figură de joc numită Împletita deosebit de aspectuoasă în care apar paşi încrucişaţi la stânga ce se încheie cu pinteni dubli la podea.

Datorită acestei structuri, majoritatea jocurilor din această arie folclorică se suprapun concordant pe muzică, frazele muzicale corespund cu cele coregrafice. Cele trei mari grupe de jocuri se încadrează în această categorie.

Melodiile jocurilor cântate de taraful din Minişel sunt alcătuite din mai multe bilinii, fiecare constituită din opt măsuri. Unele dintre Ardelene sunt formate din 16 până la 64 măsuri, iar jocul este alcătuit din două sau patru măsuri coregrafice.

Viorel Nistor

 

ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

Calendarul acţiunilor culturale,

organizate şi co-organizate de Complexul Muzeal Arad

22 noiembrie – 1 decembrie 2016

 

Cu prilejul Zilei Naţionale a României, Complexul Muzeal Arad, în colaborare cu Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad, Centrul Cultural Judeţean Arad, Centrul Municipal Cultural Arad, Inspectoratul Şcolar Judeţean Arad, Arhivele Naţionale – Serviciul Judeţean Arad, Galeriile Turnul de Apă Arad, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Arad, organizează expoziţii pentru public, respectiv ateliere interactive/tur ghidat pentru elevi.

.

1.Tur ghidat pentru elevi

Arad 1918 – locuri unde s-a scris istoria

Centrul vechi al Aradului

Marţi, 22 noiembrie – Vineri, 25 noiembrie

Complexul Muzeal Arad propune şcolilor tur ghidat în oraşul Arad, unde elevii vor descoperi rolul personalităţilor arădene, subliniind rolul Aradului, în cursul lunii noiembrie al anului 1918, la organizarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.

Ce vom vizita?

Sala Unirii (Palatul Cultural) – Piaţa Avram Iancu – Palatul Ziarului Românul/ Muzeul Memorial Vasile Goldiş – Casa Ştefan Cicio-Pop – Bulevardul Revoluţiei (fostul Corso) între Teatru şi Palatul Administrativ.

Sala Unirii a Complexului Muzeal Arad ilustrează desăvârşirea procesului de constituire a statului naţional român, subliniind rolul marcant al Aradului în cursul lunii noiembrie al anului 1918 pentru organizarea Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. Steaguri, arme, decoraţii, acte oficiale, documente, fotografii de epocă, obiecte personale, oglindesc pe deplin marele efort desfăşurat de oraşul nostru în vederea pregătirii şi realizării marelui act istoric de la 1 Decembrie 1918.

Şcoli participante: CN „Moise Nicoară” Arad (clasa a 8-a); Liceul Sântana (clasele liceale); Şcoala Gimnazială „Aron Cotruş” Arad (clasa a V-a şi a VI-a).

Eveniment realizat în colaborare cu Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Inspectoratul Şcolar Judeţean Arad.

2.Atelier pentru preşcolari

La mulţi ani, România!

Grădiniţa PP „Gulliver” Arad

.

Vineri, 25 noiembrie, orele 10.00-12.00

Activitatea stârneşte curiozitatea preşcolarilor faţă de obiectele din muzeu. Activitate interactivă, de tipul „cu mâinile pe obiecte”, cu atelier de creaţie pentru copii: felicitări şi cocarde tricolore.

Grădiniţa PP Gulliver Arad

Eveniment realizat în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Arad

3.Concursul pentru elevi

Marea Unire din 1 Decembrie 1918

Colegiul Naţional „Vasile GoldişArad

Luni, 28 noiembrie, orele 13.00

Eveniment realizat în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Arad

.

4.Expoziţia foto-documentară

Arădeni în războiul cel mare. Primul Război Mondial şi Marea Unire

Sala Regele Ferdinand (Palatul Administrativ)

Marţi, 29 noiembrie – Miercuri, 30 noiembrie 2016

Consiliul Judeţean Arad

Joi, 1 decembrie – 10 decembrie 2016

Orar: 09.00-17.00

Intrarea este liberă

Eveniment realizat în colaborare cu Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad, Centrul Municipal Cultural Arad, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, Centrul Cultural Judeţean Arad, Centrul Municipal Cultural Arad, Arhivele Naţionale ale României – Serviciul Judeţean Arad, Biblioteca Judeţeană AD Xenopol Arad.

Adelina Stoenescu

Istoria Aradului în oglinzi mişcătoare Nicolaus Olahus şi prepozitura arădeană

Pe Nicolaus Olahus (născut la Sibiu în 10 ianuarie 1493 – mort la Pojon/ Bratislava, după 15 ianuarie 1568), umanist de talie europeană, fiu al unui tată român – Ştefan, originar din Orăştie, înrudit cu familia domnitoare în Valahia a Drăculeştilor – şi o mamă maghiară, Barbara Huszár, din familia lui Ioan de Hunedoara, exegeţii l-au tratat inconsecvent. Unii, nedorind să ia seama la destinul care l-a legat de Ungaria şi de catolicism, au văzut în el doar un exponent al umanismului românesc. Alţii, dispuşi, dimpotrivă, să ţină cont doar de acest aspect, au trecut cu prea mare uşurinţă peste afirmarea fără reticenţe de către Olahus însuşi a originii lui româneşti, ca şi peste semnificaţia semnăturii lui cu numele de Nicolae Românul. Valoarea activităţii lui culturale, depăşind graniţele etnice, precum şi ideologia umanistă la care a aderat, permit considerarea lui drept „cetăţean al lumii” timpului lui, al epocii Renaşterii europene şi reprezentant al acelor elite româneşti care s-au racordat la circuitul cultural latin, şi deci occidental, al Europei timpului. Aceste trăsături îndreptăţesc prezenţa lui Nicolae „Vlahul” atât în istoria culturii maghiare, cât şi în cea a culturii româneşti, traiectoria lui cărturărească fiind semnificativă pentru Renaşterea central-europeană, pe care a ilustrat-o laborios şi cu expresivitate.

Se pare că Olahus, cel care a devenit primatul Ungariei, nu a cunoscut în mod direct zona Aradului. Ea aparţinea, totuşi, prin istoria ei politică, Ungariei medievale, intrând în atenţia lui în pofida mai recentelor vicisitudini rezultate de pe urma colapsului politic al regatului sub loviturile turceşti.

Autor al scrierii istorico-etnografice Hungaria (1536), al lucrării despre Attila (1537), dar şi al unui Chronicon, Olahus se ocupă în prima dintre lucrările pomenite – care este şi cea mai cunoscută – de fosta Dacie şi de ţările formate pe teritoriul ei: Moldova, Ţara Românească şi Transilvania. În capitolul al XVI-lea autorul găseşte prilejul să se refere şi la Arad: „… Mai la sud […] se află orăşelele Şimand, Sfântul Paul, prepozitura de Arad de faimă considerabilă…” (textul şi principalele date despre autor provin din Călători străini despre ţările române, ed. de Maria Holban, I, Bucureşti, p. 496), după ce, mai înainte, pomenise „… prepozitura şi biserica colegială de Arad…” (ibidem, p. 491).

Nicolae Olahus îşi scria cartea în vremea pribegiei lui, alături de regina Maria de Habsburg, la Augsburg şi la Bruxelles. Nu este, deci, de mirare că în memoria celui care urma să devină arhiepistop de Strigoniu (Esztergom) stăruiau nişte amănunte menite să sublinieze importanţa Aradului în linie bisericească: aici era sediul unei prepozituri de o faimă considerabilă şi tot aici se afla biserica colegială de Arad, adică biserica în care oficiază colegiul canonicilor arădeni. Faţă de Arad – care era, în acel timp, Orodul plasat în zona comunei Vladimirescu (Glogovăţ) –, cealaltă menţiune de localitate, Şimandul, pe care Olahus îl descria în alt loc ca pe un soi de curte a miracolelor, plin de cerşetori şi de inşi dubioşi, s-a bucurat de mai multă atenţie din partea lui, deşi rândurile dedicate acestuia descriau oroarea unei comunităţi umane respingătoare prin statutul şi rolul ei social.

 

Ovidiu Pecican

Avram Iancu (1824-1872)

Eroul Revoluţiei românilor din Transilvania de la 1848, este una din figurile emblematice, pline de mister. S-a născut la Vidra, în Munţii Apuseni din părinţi ţărani şi a studiat dreptul la Cluj. La 24 de ani, era deja cunoscut printre fruntaşii tinerei intelectualităţi româneşti transilvănene. În 1848 a fost unul din iniţiatorii şi organizatorii adunărilor de la Blaj şi conducătorul cetelor înarmate de români din Munţii Apuseni. Chipul şi personalitatea lui, asemănat de scriitorii străini cu Empecinado, eroicul apărător al ţărănimii spaniole în luptele cu Napoleon, ori cu Andreas Hoffer, ţăranul luptător din Alpii Tirolezi, a trezit entuziasmul pictorului Barbu Iscovescu fiind una din temele de adâncă meditaţie pentru Lucian Blaga. Iosif Vulcan spunea că numele lui Avram Iancu e programul naţiunii Române, un drapel sub care se vor aduna toţi românii adevăraţi. Nicolae Bălcescu l-a văzut neclintit ca granitul munţilor săi, iar Geo Bogza, un tânăr inspirat, cu pletele în vânt. De fapt, întreaga lui viaţă, a fost străbătută de un suflu romantic, care înrudeşte toate marile figuri ale secolului. Legende, istorioare, pilde, versuri înflăcărate sau pline de duioşie, sunt inspirate din viaţa tânărului avocat, devenit Crai al Munţilor şi erou proverbial. De aceea, un eveniment semnificativ din istoria Aradului, poate fi socotit şi prezenţa lui în acest oraş. În drumul său spre Viena, unde urma să susţină din nou revendicările românilor din Imperiu, la 7 august 1850, fostul conducător al oştilor de ţărani din Munţii Apuseni, a stat la hanul Mielul Negru. Ospătăria se afla la colţul intersecţiei Bulevardul Revoluţiei cu Str. I.C. Brăteanu. În scurtul său popas, Avram Iancu s-a întâlnit cu protopopul şi viitorul episcop al Aradului, Ioan Raţ, care avea misiunea de a întreţine legăturile între revoluţionarii români ardeleni şi cei din Arad. Numele lui Avram Iancu este legat şi de satul Cuvin din apropierea Aradului. Documentele vremii atestă faptul că în această localitate, pe strada principală, în locul unde se afla casa cu nr. 24, după evenimentele din 1848, au avut loc mai multe întâlniri ale conducătorilor români ai luptei pentru drepturi naţionale. În aprilie 1850, a fost proiectată aici organizarea unei adunări populare la care a fost invitat şi Avram Iancu. Deşi lipsesc documentele despre deznodământul evenimentelor, tradiţia populară relevă faptul că întrunirea a avut loc şi a fost condusă de îndrăgitul avocat.

 În august, 1929, regele Ferdinand I, participând la sărbătoarea omagială de la Ţebea, s-a închinat la crucea celor mai viteji prefecţi ai noştri, unde se află şi mormintele eroilor căzuţi în luptele pentru dezrobirea neamului de pe valea Crişului Alb. Locul a fost consacrat atunci ca Panteon al României.

Înfăţişarea eroului moţilor de la 1848, a rămas în memoria colectivă printr-o iconografie deosebit de bogată (1816-1854), e drept manieristă, care-şi are sorgintea într-un mic portret în ulei executat de Barbu Iscovescu şi datat 1849, cu inscripţia: «Avram Iancu de la Vidra, Prefect aurar gen» (eral) O imagine deosebit de picturală, ce prezintă fizionomia tânărului de 25 de ani, ceva mai îmbătrânit, mai matur decât anii săi, înfăţişat ca un bărbat în puterea vârstei, ce emană forţa unui vizionar şi conducător. În memoria eroului moţilor de la 1848, în municipiul Arad au fost ridicate două monumente, iar piaţa centrală a oraşului îi poartă numele.

 În 1987, avocaţii arădeni, în frunte cu Lazăr Dodeanu, au luat iniţiativa ridicării monumentului Avram Iancu, suportând costurile lucrării. Proiectul i-a fost încredinţat sculptorului Ioan Tolan, care a cioplit chipul semeţ al Craiului Munţilor în calcarul dur de Viştea. Sculptura, un altorelief într-un monolit, redă figura legendară a tânărului avocat într-o atitudine de revoluţionar şi comandant militar. Ea face corp comun cu stânca din care a fost decupat. În demersul său artistic, Ioan Tolan, a folosit ca model atât cunoscutul portret plin de demnitate şi măreţie semnat de Barbu Iscovescu cât şi tabloul arădeanului Francisc Baranyai aflat la Complexul Muzeal Arad. Căciula din blană de oaie brumărie cu fundul teşit pe sub care se strecoară spre umeri pletele, haina grea îmblănită pe dinăuntru cu nasturii mari decorativi, desfăcută peste piept şi pântece, pistoalele înfipte în chimirul lat şi lavaliera înnodată fluturând romantic spre stânga, sub gulerul larg al cămăşii, îl fac de neconfundat. Este Avram Iancu coborât din cărţile de istorie, înveşmântat în ţinuta devenită simbol pentru revoluţionarii români din Munţii Apuseni. Eroul este prezentat într-o atitudine calmă, subliniată prin fineţea trăsăturilor feţei, atent elaborate deşi şlefuite cu grijă. Expresivitatea chipului contrastează violent cu asprimea pietrei din care s-a născut. Duritatea şi neclintirea personajului se simt, pe măsură ce suprafaţa rocii este parcursă spre marginile ei abia atinse de daltă. Este o formă sugestivă de prezentare a portretului unui personaj legendar îndrăgit pentru demersurile sale politice, pline de curaj şi hotărâre. Masivitatea sculpturii se confruntă cu o puternică forţă artistică, demnă de evocarea figurii marelui erou.

Lucrarea a fost aşezată în 1988, pe suprafaţa parcului terasei Tribunalului judeţean, latura din spre sud a clădirii.

În 1980, conducerea Şcolii generale nr. 18 din cartierul Aurel Vlaicu, prin directorul său prof. Emililian Bran i-a comandat sculptorului arădean Emil Vitroel (1929-2001) un bust care să-l reprezinte pe Avram Iancu, devenit patronul instituţiei. Monumentul a fost dezvelit în parcul şcolii, printr-o ceremonie emoţionantă.

Horia Truţă

 

De la bătrânul Crăciun la un Moş Crăciun marketizat

În tradiţia populară românească, Moş Crăciun este stăpânul curţilor, unde s-a oprit Iosif cu Maria, ca aceasta să nască. Din mulţimea poveştilor legate de acesta una spune că Moş Crăciun i-a primit şi-ar fi trimis nevasta să o moşească pe Maria. Într-o altă poveste, Crăciun s-ar fi născut înaintea tuturor sfinţilor, fiind mai mare peste ciobanii din satul în care s-a născut Hristos. Când Crăciun a aflat, că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, s-a căit că iniţial n-a vrut să-i primească şi i-a cerut iertare lui Dumnezeu, devenind primul creştin, sfântul cel mai bătrân. În sfârşit în spaţiul românesc a mai circulat şi o poveste în care Crăciun, mânios că nevasta sa, Crăciuneasa, a lucrat la moşit, în ziua lui i-a tăiat mâinile. Crăciuneasa s-a dus plângând la Maica Domnului care a suflat peste mâini şi acestea s-au făcut frumoase şi curate, cum au fost înainte. În amintirea acestei minuni, în Transilvania de Crăciun se face şi azi un colac în formă de mână.

Acest Crăciun este prezent în mai multe colinde. O asemenea colindă culeasă din satul Avram Iancu, în anul 19971, se numeşte chiar Corinda lu Crăciun bătrân şi reia în versuri ultima poveste, inclusiv căinţa lui Crăciun şi minunea săvârşită de Maica Domnului:

„Iar Crăciun mergea\ Tot în coate şi-n genunchi\ Tot rugându-se:\ – Iartă Maică, iartă!\ Că noi n-am ştiut\ Că eşti Maica noastră\ Că de am fi ştiut\ Noi ţi-am fi dădut\ Sobe călduroase\ Şi perine groase.\ Maica grăi Ea:\ – Du-te tu Crăciune\ Du-te şi-mi adu\ Pe slujnica ta\ Moaşă fiului!\ Crăciun îi grăia:\ – Iartă, Maică, iartă!\ Da cum s-o aduc?\ Cioanta îi bohoandă\ Şi de ochi îi oarbă!\ Maica grăi ea:\ – Ad-o, numa ad-o!\ Că ea se va face\ Nevastă făleaţă\ Cum a fost odată! etc.”

Alături de această reprezentare, care circulă şi azi, prin colinde, în lumea satului românesc a pătruns, venind dinspre Occident, şi o altă reprezentare a Moşului.

Referindu-se la acest Moş Crăciun, Yvonne de Sike, în cartea sa Fétes et croyances populaire en Europe,2 îl consideră o tradiţie recentă, care s-a extins în întreaga lume creştină, foarte probabil fără nici o semnificaţie religioasă. Apărut, conform aceleiaşi cercetătoare, în America, Moş Crăciunul „american” a fost primit, la începutul secolului XX , cu rezerve în Europa. Şansa încetăţenirii lui a fost preluarea sa de firma Coca Cola, care l-a transformat în 1930 într-o reclamă, o emblemă a succesului american. Totuşi a fost multă vreme repudiat de biserică, în Franţa, fiind multă vreme considerat un pângăritor al sărbătorii Crăciunului.3

În ciuda acestor reticenţe, Moş Crăciun a sfârşit ca un biruitor, devenind, sub nume diferite de la o ţară la alta, „un purtător de cadouri”. Încercând să-i explice succesul pe direcţia dezvoltată de Claude Levi-Strauss, Otilia Hedeşan conchidea la rândul ei, că acest personaj globalizant, îmbrăcat pretutindeni la fel şi desfăşurând acelaşi ritual ( zborul cu sania, intrarea pe coş, punerea darurilor în ciorapi sau sub pom) s-a impus tocmai pentru că a devenit acceptabil, prin ştergerea diferenţelor, atât pentru creştinii cât şi pentru musulmani şi evrei.4

Aşa cum am amintit, noul Moş Crăciun a devenit treptat şi în satul românesc o prezenţă nelipsită în contextul Crăciunului. În acest sens, Lina Zăicoi din Cil explica în 1996 că „la tătă casa cu prunci, noaptea de ajunu Crăciunului era bucurie mare că venea Moş Crăciun. Aducea pom.”

Venind din două imaginare diferite, cei doi Moşi Crăciuni nu pot fi contopiţi într-unul singur. Deocamdată ei reprezintă fiecare, în planuri diferite, un simbol al acestei sărbători. Când însă oamenii nu vor mai colinda, locul bătrânului Crăciun din tradiţia românească va fi ocupat definitiv de varianta americană marketizată.

Dr. Rodica Colta

 

NOTE:

1 Nicuşor Paul, Întoarcerea urmei.Monografie spirituală a Gurahonţului şi împrejurimilor, Partea I, Editura Gutenberg, Arad, 2001, p.86-88

2 Yvonne de Sike, Fétes et croyances populaire en Europe, Éditeur Bordas, Paris, 1994, p. 54

3 Otilia Hedeşan, Lecţii despre calendar, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2005, p. 101.

4 Ibidem, p.103

   

CARAVANA TRADIŢIIOR DE IARNĂ rămâne evenimentul cultural de referinţă al sfârşitului de an. Proiectul, iniţiat şi organizat de Consiliul Judeţean Arad prin Centrul Cultural Judeţean Arad readuce, pentru al X-lea an consecutiv, în atenţia iubitorilor de folclor datini şi obiceiuri specifice sărbătorilor de iarnă.

„Caravana”, însoţită de renumite ansambluri folclorice locale şi o pleiadă de tineri interpreţi, îşi începe traseul cultural în 26 noiembrie şi continuă până în 18 decembrie, trecând prin bine – cunoscute aşezări arădene: Sebiş, Lipova, Ineu, Şiria, Şagu, Sântana şi Pecica. În acest an, pe scenele sus amintite, vor urca artişti consacraţi, cap de afiş fiind Marius Ciprian Pop.

Noutatea acestei ediţii constă în includerea pricesnelor, a colindelor religioase şi laice susţinute de Paul Krizner şi Feciorii colindători din Sânicolaul Mic, sub conducerea muzicală a lui Vasilică Rus, la Bisericile Ortodoxe din localităţile: Seleuş, Bata, Craiva,Vârfurile şi Chişineu Criş.

Decembrie se îmbracă în straie de sărbătoare, casele creştinilor se deschid colindătorilor pentru a vesti Naşterea Domnului. Se apropie Crăciunul şi bucuria regăsirii datinilor şi obiceiurilor de peste an este atât de vie încât românii, indiferent de zona geografică în care s-ar afla, se întorc la tradiţii, se întorc acasă.

Fiecare dintre noi îşi poate aminti acel acasă… magia sfintei seri de Ajun când „Cerul şi Pământul în cântări răsună/ Ingeri şi oameni cântă împreună”, pe când cuvântul de ordine era ospitalitatea: gazde primitoare, casa curată şi luminată, cu brad verde împodobit, colaci şi vin roşu pe masă, miros de cozonac cu nucă, mere şi gutui coapte în cuptor, liniştea ancestrală tulburată doar de câte o sanie trasă de cai sau de muzicanţii ce duceau vestea Naşterii Mântuitorului.

De altfel, ritualurile primordiale şi legătura omului de rând cu latura divină a existenţei sunt reflectate în repertoriul colindelor cu o tematică impresionantă: Dimineaţa de Crăciun, Trei crai de la Răsărit, Sculaţi fete şi feciori, Noi umblăm a colinda, Ciucur verde de mătasă, Sloboază-ne gazdă-n casă, Florile dalbe de măr, ş.a. nenumărate creaţii anonime.

Aşadar, caravana e pe drum, colindăm şi noi acum:

          „Din an în an sosesc mereu

          La geam cu Moş Crăciun

          E ger cumplit, e drumul greu

          Da-i obicei străbun

                          Azi cu strămoşii cânt în cor

                          Colindul sfânt şi bun

                          Tot Moş era şi-n vremea lor

                          Bătrânul Moş Crăciun …

          E sărbătoare şi e foc

          În casa ta acum

          Dar sunt bordeie fără foc

          Şi mâine-i Moş Crăciun

                          Acum te las: fii sănătos

                          Şi vesel de Crăciun!

                          Dar nu uita când eşti voios

                          Creştine, să fii bun!”

  *  *  *

Seria spectacolelor itinerante va fi încheiată de un concert folcloric extraordinar la Arad, ultima locaţie-gazdă a acestei ample manifestări, îndrăgită de arădeni şi care îşi reînnoiesc urările pentru un an mai bun, ceea ce vă dorim şi dumneavoastră, cititorii noştri, şi tuturor un

CRĂCIUN FERICIT!

AT / Cultura 2016

 

Cultura scrisă

Barometrul culturii scrise din România este considerat Târgul de carte GAUDEAMUS de la Bucureşti, a cărei ediţie 2016 tocmai s-a încheiat.

Aici se întâlnesc anual editori, scriitori, cititori sau simpli vizitatori. România are o piaţă de carte atipică, în care relaţia scriitor – editor – difuzor funcţionează defectuos, înseşi târgurile de carte fiind partea văzută a unui conflict vechi şi nerezolvat dintre editori şi difuzori. Cauzele sunt multiple, ajunge să o amintim pe cea mai gravă: neplata la timp sau deloc a cărţilor vândute de către librari, către editori. Astfel editorii preferă să-şi vândă singuri cărţile la astfel de târguri în loc să se ocupe de promovarea literaturii, a scriitorilor, să organizeze work shop-uri şi dezbateri pe teme literare şi editoriale. Scriitorii sunt folosiţi mai mult pentru imaginea comercială a editurilor, lansările de carte sunt dezorganizate iar cărţile aranjate după criterii comerciale şi nu valorice. Din toate aceste conflicte, cel mai mult pierd scriitorii şi cititorii. Editările de carte de literatură se petrec într-un semianonimat, acestea depăşind cu greu graniţele oraşelor în care apar. În aceste condiţii, tirajele sunt simbolice iar drepturile de autor rare şi nesemnificative.

Însă lipseşte aproape cu desăvârşire relaţia directă scriitor – cititor. Acele întâlniri în care scriitorul poate comunica direct cu publicul, îşi poate testa propria creaţie şi trezi curiozitatea pentru lectură pentru plăcerea ei. Pentru că problema cea mai acută a culturii scrise din România nu este lipsa scriitorilor valoroşi sau a producţiilor editoriale de bună calitate ci lipsa din ce în ce mai cronică de cititori.

Prezenţa scriitorilor, chiar de mână cu editorii, prin şcoli, facultăţi, spaţii neconvenţionale frecventate de public unde să se prezinte cărţi, să se producă lecturi publice interactive, lecţii de scriere creativă, întâlniri cenacliere sau orice alte forme de contact direct cu literatura vie, ar putea revigora acest domeniu vital pentru orice cultură. Concursurile şcolare de literatură fără teme impuse şi cu jurii calificate (scriitori, critici literari), sunt necesare şi esenţiale pentru descoperirea tinerilor talentaţi care mai apoi să fie sprijiniţi în formare şi afirmare. Festivalurile de literatură care aşteaptă publicul să vină la ele sunt impresionante dar fără urmări notabile.

Câteva nevoi fără de care grupul din ce în ce mai restrâns de scriitori în viată va fi tot mai puţin vizibil, într-o societate care nu îi cunoaşte şi mai ales nu îi citeşte.

Ioan Matiuţ

 

Agenda Centrului Cultural Judeţean Arad – noiembrie 2016

.

Expoziţie Naţională de Pictură Naivă – 40 de ani de la primul salon de pictură naivă la Arad

Sala Clio, 4 noiembrie

Organizatori: Consiliul Judeţean Arad, Centrul Cultural Judeţean Arad

Intâlnire cu personalităţi – actriţa Manuela Hărăbor prezintă „Pădureanca”, capodopera cinematografiei române

Arad, Cinematograf „Arta”, 4 noiembrie;

Organizatori: Consiliul Judeţean Arad, Centrul Cultural Judeţean Arad

.

Zilele Culturii Austriece la Arad, 7-9 noiembrie 2016

Organizatori: Ambasada Austriei Bucureşti, Consulatul Austriei Timişoara, Forumul Cultural Austriac, Musikforum Europa, Consiliul Judeţean Arad, Centrul Cultural Judeţean Arad

Program manifestări:

7 noiembrie – Conferinţa „Femeia în societate, cultură şi ştiinţă”, vernisaj expoziţie „Patria Marilor Fiice”

8 noiembrie – proiecţie film „Tricky Women”

9 noiembrie – proiecţie film „Pianista” –prezintă Irina Margareta Nistor

.

Salon Internaţional „Ars Fotografica”, ediţia a XVI-a

Arad, 15 noiembrie

Organizatori: Foto Club Arad, Consiliul Judeţean Arad, Centrul Cultural Judeţean Arad

.

Arad – Urbanizare şi modernizare, 110 ani de la inaugurarea căii ferate Arad – Podgoria, 70 de ani de la funcţionarea primelor tramvaie electrice

Organizatori: Societatea de Ştiinţe Istorice din România – Filiala Arad, Consiliul Judeţean Arad, Centrul Cultural Judeţean Arad

     

Rock și DnB@FLEX

foto1Avem o lună noiembrie plină de rock. Mai plină ca niciodată. O începem vineri, pe patru noiembrie, la ora 21, cu trupa Hteththemeth, care vine în club Flex să lanseze albumul Best Worst Case Scenario. Descris ca fiind „coloana sonoră a unui film imaginar” sau „scenariul unei vieţi pline de visare” va fi prezentat în întregime, într-un spectacol-concept care îmbină muzica „neumană” cu momente teatrale unice, cu sonorităţi care trec fără timiditate de la metal abundent în elemente avantgarde şi progressive, la elemente ambientale şi gothic, până la blues şi bossa nova, Hteththemeth pune în scenă un spectacol teatral unic şi reuşeşte de fiecare dată să creioneze conceptual un peisaj plin de sentimente.

BASS CITy Bass Movement prezintă, pe 11 noiembrie, în același club de pe strada Unirii, începând cu ora 22:30, o seară de energie alături de dj precum Lazza (Spania), Schepsis (Spania), Sorenson sau Flow B (România). Arists fee-ul e de 10 lei până la miezul nopții, iar mai târziu de 15 lei.

Pe 26 noiembrie, tot pe Unirii, începând cu ora 22, va concerta trupa rock ungurească Omen. Fanii heavy metal care vor să-i vadă urlând în microfoane au de dat 20 de lei pe bilete.

 

Alternosfera@ABC

ABC-ul s-a mutat din nou în clubul din Piața Avram Iancu, odată cu venirea toamnei. Un prim eveniment notabil din „bârlogul” în care se retrag la final de an este concertul celor de la Alternosfera, trupă rock moldovenească. În noiembrie și decembrie, aceștia se află într-un turneu de promovare a albumului Haosoleum și a tripticului Epizodia. În perioada asta, se vor plimba de la București, Brașov, Iași, până la Cluj Napoca, Arad sau Craiova, ultimul concert având loc la Chișinău, pe 17 decembrie.

În curând, fanii moldovenilor vor afla și cât au de plătit pentru a-și vedea favoriții, asta dacă stau aproape de pagina de facebook a celor de la ABC.

 

 Eugen Rogojan